Nu stiu sa desenez dar intr-o zi, la birou, am incercat pe un post-it sa iti recompun chipul de teama ca timpul sa nu stearga prea repede din minte detaliile fetei tale.
Povestea noastra a inceput cand inca tu nici nu te nascusesi, in noaptea de revelion din 2008-2009 cand taticul tau a gasit un crescator in tara care urma sa aiba puiuti. Stiam ca vrem bulldog cu pedigree, alb, inalt ….. nu aveam bani, dar am facut credit la CEC pentru a te avea. In aprilie te-am adus acasa, la Bucuresti …. pe Valea Oltului tin minte ca ti-am facut o poza, nu erai mai mare decat adidasul lui tati. Cateva luni mai tarziu ne mutam impreuna, dar tu ai fost de la inceput baietelul meu. Nu te-ai suparat nici cand ti-am adus o surioara 2 ani mai tarziu, nici cand am avut primul nostru cuib de bulldogei …. ai tolerat prostiutele tuturor cu rabdare, chiar si actiunile pisicesti subversive ale lui Shaco. Tot ce ti-ai dorit a fost sa fii cu noi, o mingiuta de tenis si ore multe de scarpinat la copanele. Ma rog, si sa te urci in orice masina care avea portiera deschisa ….
Impreuna ne-am consolidat ca familie, ca iubitori si ulterior crescatori de bulldog englez, am cunoscut farmecul expozitiilor canine si bucuria succesului, am intalnit prin intermediul evenimentelor chinologice cativa oameni minunati care ne-au ramas prieteni.
Attila, iti sunt recunoscatoare pentru atatea lucruri, pentru viata noastra asa cum este ea acum, iti multumesc si voi continua sa te iubesc pana cand ne vom revedea.
Daniela, Canisa Dream Never Ends
